Esti pregatita sa devii mama? Recomanda

Trebuie sa iei in calcul faptul ca un copil are nevoie de foarte multa atentie. Un bebelus trebuie hranit, ingrijit, schimbat, tinut in brate; te va trezi noaptea, se va imbolnavi, va plange cand ti-e lumea mai draga. Si lista continua. Trebuie sa te intrebi daca esti pregatita pentru toate astea (si mai mult decat atat…) si daca partenerul tau este, la randul lui, dispus sa faca fata situatiei.

Un copil nu este doar o alta sarcina. Va deveni principala ta grija, si asta pentru tot restul vietii. Tocmai de aceea este indicat sa te asiguri ca esti pregatita sa faci sacrificii, sa dormi mai putin, sa te gandesti mai putin la nevoile tale si mai mult la ale micii fiinte (spre exemplu, asigura-te ca vei avea suficienti bani pentru tot ce presupune ingrijirea celui mic si, de asemenea, ca vei avea tot sprijinul necesar, inclusiv moral). In ceea ce priveste sustinerea morala, aici poate interveni, in principal, partenerul tau, dar si cineva care are deja experienta si te poate sfatui, precum mama ta, cineva din familie sau o prietena.

“Stii ca esti pe drumul cel bun atunci cand, ramanand singura cu un copil, stii sau simti ce trebuie sa faci. Si nu ma refer la cum sa schimbi scutecele. Asta se invata. Ma refer la alte aspecte. Sa reusesti sa nu te enervezi chiar daca micutul plange intr-una. Sa nu uiti ca bebelusul plange pentru ca are nevoie de ceva si nu ca sa te sacaie pe tine. Si aceste deprinderi se invata, dar e bine sa le ai, cel putin intr-un stadiu de incepator.”, ne spune Roxana Carpiuc, psiholog.

De fapt este o idee buna sa vorbesti cu alte mame, sa te interesezi exact cum traiesc ele maternitatea. Mult prea adesea, avem o imagine incompleta despre ceea ce presupune rolul de mama. Cand erai mica, visai cumva cum va fi sa tii un bebelus in brate, sa te plimbi cu el in parc, sa va jucati si sa il vezi crescand? Ei bine, exista multe alte fatete ale acestei responsabilitati. Inclusiv educatia.

Avand un copil, sacrificiile se impun si in ceea ce priveste viata personala: renunti sau diminuezi iesirile cu prietenii, sesiunile indelungate de shopping (asta daca nu cumva este vorba despre noul patut sau carucior al bebelusului) sau la suetele cu prietenele, la o cafea. Intreaba-te ce preferi: sa iti vezi prietenii sau sa ramai acasa cu un copil racit. Daca nu te simti pregatita sa infrunti realitatea faptului ca un bebelus iti va ocupa cea mai mare parte a timpului, mai asteapta inainte sa il ai.

In plus, gandeste-te si la cariera ta. Daca iti doresti sa te afirmi pe plan profesional, iar drumul este inca lung, trebuie sa fii constienta de faptul ca un copil presupune o prelungire a eforturilor tale pe aceasta directie, precum si o amanare in obtinerea rezultatului dorit. Gandeste-te daca esti pregatita sa infrunti toate aceste neajunsuri si daca serviciul iti permite sa ai un copil – sau daca esti dispusa sa renunti la job, cel putin o perioada, pentru copil.

“Copilul si cariera nu sunt incompatibile. S-ar putea sa nu le poti face pe amandoua perfect, dar un echilibru poate fi gasit.”, spune Jeni Chiriac, psiholog.

Multe femei considera ca exista o varsta incepand de la care este bine sa ai copii. Aceasta exista cel mult din punct de vedere fizic. O femeie de 20-30 de ani suporta sarcina mult mai bine decat o femeie care a trecut de 40 de ani. Din cauza varstei, aceasta din urma este la risc de avort spontan, poate trece printr-o nastere dificila, copilul poate avea deficiente sau malformatii. Desigur, nu este obligatoriu sa se intample astfel; foarte multe femei au nascut copii perfect sanatosi si dupa 45 de ani. Perioada sarcinii Cand este o femeie suficient de matura pentru a avea copii? Nu exista o varsta standard. La varsta de 25 de ani, unele femei sunt mature, responsabile si pregatite sa ingrijeasca si sa educe un copil. Alte femei au trecut de pragul de 30 de ani si sunt inca infantile, incapabile sa aiba grija de propria persoana, cu atat mai putin de un nou-nascut. Trebuie sa te autoanalizezi pentru a-ti da seama cat de matura esti. Fiecare dintre noi se dezvolta in ritm diferit, astfel incat nu exista o solutie miraculoasa sau unica.

“Nu e o varsta standard la care poti incepe sa ai copii. Tine de echilibrul si stabilitatea ta ca persoana.”, ne spune Jeni Chiriac, psiholog.

Reactia la stres este, de asemenea, unul dintre aspectele de luat in calcul. Daca nu rezisti bine la stres, daca izbucnesti nervos la orice te supara, nu vei rezista nici cu un copilas neajutorat, care are tot timpul nevoie de tine.

Gandeste-te bine care iti sunt atuurile si punctele slabe. Gandeste-te apoi la cum poti ameliora acele puncte slabe, astfel incat cel mic sa nu fie afectat. Invata sa negociezi, sa reactionezi prompt si bine in situatii dificile. Eventual, vorbeste cu alti parinti si vezi care au fost problemele lor. Intreaba-te care vor fi aspectele in care nu ai sti acum sa te descurci, ce anume iti va ridica obstacole. Cauta solutii.

Un bebelus are nevoie de multa, multa dragoste. Daca il iubesti, indiferent cat de mult te oboseste si indiferent daca iti distruge programul, il vei putea creste bine. De obicei, femeile care au avut frati, mai ales mai mici, invata mai repede ce inseamna sa ingrijeasca un copil si cum sa il iubeasca neconditionat, aceasta nefiind, insa, o regula.

Nu in ultimul rand, inainte de a ramane insarcinata, un control medical de rutina nu strica si incurajeaza-ti si partenerul sa faca acelasi lucru. Trebuie sa te ingrijesti cu cel putin un an inainte, sa mananci sanatos, sa faci miscare, sa eviti fumul de tigara, sa fii relaxata si optimista, pe scurt, sa ai un fond psihic si fizic bun, astfel incat si bebelusul sa fie sanatos. In plus, analizele preventive va pun la curent cu unele probleme medicale ce necesita rezolvare, pentru a putea deveni parinti. Poti citi despre asta in articolul “Consultatia prenatala“.

Daca ai dubii in vreuna dintre privintele enumerate sau in altele, gaseste intai o solutie si apoi adu pe lume copilul. Niciodata nu vei putea avea solutii la toate problemele, insa cele deja cunoscute ar trebui intai rezolvate. Regretele tarzii nu-si mai au rostul… si nu ai vrea sa sufere micutul tau pentru ele, nu-i asa?

“Se spune ca nu oricine poate fi parinte.”, afirma Jeni Chiriac, psiholog. “La urma urmei, daca te verifici constant, niciodata nu vei fi pregatit. Trebuie sa fii constienta de limitele tale, sa nu te minti, sa faci tot ce poti, sa faci delimitarea dintre frustrarile ori dorintele tale si proiectiile asupra copilului.”