Planeta Nibiru şi 2012 Recomanda

Nibiru nu este o invenţie contemporană. Numele a apărut pentru prima oară în mitologia Babiloniană şi este numele unui zeu. Nibiru a fost identificat mai târziu drept planeta Jupiter, conform unui compendiu de astrologie babiloniană.

Numele Nibiru, ca entitate celestă capabilă să distrugă rasa umană, a fost făcut celebru, în anii '70, de către Zecharia Sitchin, autor al unor cărţi care promovează existenţa astronauţilor primitivi care au influenţat dezvoltarea umană şi alte aspecte de pseudo-ştiinţă.

Sitchin susţine că civilizaţia sumeriană a fost creată de către Nephilim, o rasă de extratereştri de pe o planetă pe care o numeşte Nibiru. Scriitorul crede că planeta este pe o orbită eliptică foarte mare, în jurul Soarelui. Potrivit acestuia, Nibiru ar trebui să treverseze interiorul sistemul nostru solar o dată la 3600 de ani, mai precis în 2012. Mai mult, Nibiru s-ar fi ciocnit în trecut cu Tiamat (o altă presupusă planetă localizată între Marte şi Jupiter), coliziune care a dat naştere Pământului, centurii de asteroizi şi cometelor. Restul presupunerilor lui Sitchin pot fi subiect pentru alte zeci de conspiraţii, dar momentan vom extrage doar originea contemporană a numelui Nibiru.

În urma dezvoltării Internerului, mai ales din anul 2000 până în prezent, au început să circule o serie de zvonuri, care au fost încet, dar sigur, amplificate de speculaţii şi interpretări pseudo-ştiinţifice a unor dovezi. Trecerea unei corp de asemenea dimensiuni ar produce, potrivit celor care cred în fenomen, inversarea polilor (fenomen considerat natural de oamenii de ştiinţă şi care se produce la circa un milion de ani, prin procese interne ale planetei), erupţii vulcanice catastrofice şi o resetare completă a rasei umane.

În ultimii ani, Nibiru a început să fie identificat pe nedrept, ca fiind Planet X. Termenul este cât se poate de real, dar este folosit de astronomi pentru a numit orice planetoid dincolo de Neptun.

Cel mai puternic argument invocat de cei care susţin o conspiraţie globală care vrea să ascundă, pe motive de panică, existenţa unei planete ce va trece în apropiere de Pământ, este un studiu efectuat în 1982, realizat cu ajutorul primului satelit cu instrumente de recepţie a radiaţiilor infraroşii, IRAS. Acesta a identificat 350.000 de surse de radiaţie infraroşie. În 1984 a apărut o lucrare ştiinţifică, în Astrophysical Journal Letters, care se ocupa cu sursele de infraroşii rămase neidentificate. Lucrarea a pornit o dezbatere despre existenţa planetei cu numărul zece (atunci Pluto era considerată planetă). Din nefericire pentru cei care citează acest studiu, o serie ulterioară de cercetări au dovedit că sursele neidentificate de radiaţii infraroşii erau de fapt galaxii îndepărtate.

Pe măsură ce se apropie anul 2012, "dovezile" se înmulţesc într-o asemenea măsură încât nimeni nu se mai deranjează să le combată. NASA a negat întotdeauna existenţa unei asemenea planete şi a explicat că sistemul solar nu prezintă semne că un asemenea corp ar influenţa orbita şi configuraţia planetelor. O frecvenţă de 3600 de ani, la o vârstă de circa 4,5 miliarde de ani a sistemul solar, poate fi considerată foarte mare. Vocea cea mai importantă împotriva curentului Nibiru a fost cea a lui David Morrison, senior scientist la NASA Astrobiology Institute, care a explicat foarte clar poziţia NASA şi a sa cu privire la o catastrofă inevitabilă în 2012. Aşa cum explica amuzat şi cercetătorul de NASA, am fi foarte norocoşi să vedem un asemenea fenomen în timpul vieţii noastre, o perioadă de timp care poate fi consederată insignifiantă comparată cu vârsta Pământului.