Copiii din Kenya

Kenya – ţara în care copiii nu au bani să meargă la şcoală

Kenya este o țară în centrul Africii, cu capitala la Nairobi. Numele țării provine de la muntele vulcanic Kenya, pe care populația Kikuyu îl numește Kirinyaga – „muntele împestrițat cu alb și negru” – și care are o înălțime de 5199 de metri. Savana kenyană, acoperită cu ierburi, este populată de feline mari și de mari turme de antilope, gazele, girafe, bivoli zebre, elefanți, rinoceri albi, rinoceri negri și babuini. În anumite perioade, pe apele lacului Nakuru se adună milioane de păsări flamingo, iar râurile şi lacurile sunt populate de hipopotami şi crocodili. Deşi sunt foarte multe limbi în Kenya, cele mai vorbite sunt engleza şi swahili (salut = jambo).

În Kenya trăiesc mai multe triburi, de multe ori în cărţi şi în filme îi putem vedea pe Masai – un popor care se ocupă cu păstoritul şi care şi-a păstrat obiceiurile şi tradiţiile locale.

Fotbalul este cel mai popular sport din Kenya; kenyenii au câştigat nu de puţine ori premii la diferite maratoane, fiind foarte buni la alergat.

Copiii merg la şcoala primară pâna la 13 sau 14 ani.  Apoi trebuie să dea un examen naţional, care le dă dreptul  să meargă la școală secundară sau  profesională. Liceul durează patru ani de zile. În cazul în care obține note foarte bune la liceu (de la B în sus, ceea ce este foarte greu), au  un loc garantat la colegiu/facultate.

În 2002, guvernul nou ales a declarat ca învăţământul primar este gratuit. Această ştire a fost imediat publicată în ziarele din Kenya şi ca urmare, o săptămâna mai târziu, peste un milion de copii s-au întregistrat la cursuri iar şcolile au devenit neîncăpătoare.

Dar, chiar daca şcolile primare din Kenya sunt gratuite,  liceul costă o mulțime de bani ( aproximativ 400 de dolari pe an, ceea ce înseamnă  pentru un funcţionar modest salariul pe nouă luni). Pentru că în Kenya foarte mulţi oameni sunt extrem de săraci (mai mult de 30% din populaţie trăieşte cu sub un dolar pe zi), patru din zece copii abandonează școala înainte de a ajunge la liceu și lucrează pentru a-şi sprijini familiile. Fetele se căsătoresc de multe ori la o vârsta fragedă, între 12 si 14, pentru a reduce povara  părinților. Unul din opt kenyeni moare înainte de atinge vârsta de opt ani, pentru că nu are suficienţi bani pentru o bună îngrijire medicala. Aproximativ 30.000 de copii trăiesc fără adăpost pe străzile din Nairobi.

Poze Mafalda Lara Gomes –

Poveste kenyană – De ce au zebrele dungi?

Cu mult timp în urmă, înainte ca oamenii să fi reuşit să îmblânzească animalele, se spunea că măgarii ar putea fi domesticiţi. La această concluzie a ajuns un vânător care, după ce omorât un animal în pădure, şi-a dat seama că acesta este prea greu şi nu poate să îl transporte singur până acasă. Văzând într-un tufiş din apropiere un măgar, s-a gândit ca ar putea încerca… Şi-a pus prada pe spatele măgarului şi l-a îndemnat către casă. Când au ajuns, drept răsplată pentru ajutor, i-a dat măgarului apă şi mâncare. Dându-şi seama cât de util este măgăruşul, omul s-a gândit să îl păstreze.
În scurt timp, acesta a devenit un animal faimos în sat şi în împrejurimi. Văzând cât de mult poate să tragă şi să transporte un măgar, uşurându-le munca, oamenii au început să captureze măgarii din sălbăticie. Degeabea aceştia au fugit şi s-au ascuns, oamenii i-au găsit peste tot şi i-au capturat, obligându-i la munci grele.

Bieţii măgari erau disperaţi şi nu mai ştiau ce să facă. În final, cei rămaşi în libertate au facut o şedinţă şi au hotarât să ceară ajutorul iepurelui, renumit pentru faptul că putea găsi soluţii rapide. Şi într-adevar, după ce i-au explicat ce se întâmplă, iepurelui i-a venit o idee. A doua zi dimineaţa, a strâns toţi măgarii ramaşi în libertate şi le-a spus că cel mai curajos dintre ei să facă un pas în faţă. Neştiind ce îi aşteaptă, nu au îndrăznit. În final, unul dintre măgăruşi a avut curajul să spună că el vrea să încerce soluţia iepurelui. Acesta a scos o pensulă, o cutie cu vopsea şi a desenat dungi albe pe pielea măgăruşului. Plini de admiraţie, şi ceilalţi s-au aşezat la coadă. Dar în curând vopseaua s-a terminat… Măgăruşii cu dungi şi-au schimbat numele în zebre şi au rămas în libertate, nemaifiind vânaţi de oameni, iar ceilalţi fără dungi, nefericiţi, au fost în continuare vânaţi, capuraţi şi obligaţi de către oameni la munci grele..