La 10 ianuarie 1475, adică acum exact 543 de ani, are loc bătălia de la Vaslui (Podul Înalt), dintre trupele otomano-muntene, conduse de Soliman Paşa și trupele moldovo-ungaro-polone, conduse de Ştefan cel Mare. Deşi net superioară armata condusă de Soliman (se estimează ca având peste 100.000 de soldați), aceasta nu a putut face față armatei condusă de Ştefan, armată ce nu depăşea 40.000-50.000 de soldați, mulți dintre ei fiind țărani.
Nemulțumit de faptul că pierduse Țara Românească, prin înlăturarea lui Radu cel Frumos, în favoarea lui Laiotă Basarab, sultanul Mahomed al II-lea hotărăşte să trimită oaste pentru a prelua Muntenia, dar şi pentru a-l trece prin foc și sabie pe „ghiaurul” Ştefan, cel care conducea Vilaetul Bogdania (aşa era numită atunci Moldova de către turci).
Toate bune și frumoase până când au ajuns turcii în preajma locului bătăliei. Vremea nu ținea deloc cu turcii (10 ianuarie, iarnă, ceață densă, zăpada începea să se topească sub paşii grăbiți ai turcilor), ceea ce face ca locul bătăliei să devină o adevarată mocirlă, înconjurată de păduri dese. Tocmai acest lucru a dus la imposibilitatea armatei otomane (turceşti) de a-şi folosi superioritatea numerică, fiind nimiciți de armata condusă de Ştefan.
Degeaba a încercat Soliman să îşi oprească oamenii, deoarece, de frică, aceştia au luat-o la goană către Dunăre, mulţi din ei găsindu-şi sfârşitul, hărțuiți şi ucişi de armata moldoveană.
Această bătălie dovedeşte spiritul de războinic, de lider şi de tactician, al lui Ştefan cel Mare, care a ştiut cum să folosească terenul în favoarea sa. Această bătălie va rămâne pentru mult timp în conştiința poporului român.
