Oamenii sunt obligati sa recunosca in mod deschis, cu tristetea de rigoare ca vine o vreme in care mainile pe care le-au iubit si care i-au strans la piept vor sta pe un trup lipsit de viata, incrucisate.
Intre degetele rasfirate, in anumite zone ale tarii era obiceiul sa se puna o lumanare aprinsa, obicei la care s-a renuntat din cauza pericolului de incendiu.
Viata si moartea se afla in echilibru, prin urmare nimeni nu trebuie sa se ingrijoreze sau sa se lamenteze, fiindca Alecsadri spunea ca „este greu sa ramai din timpul tau afara”, adica sa dispara toti din neam, din generatie, iar supraveghetorul sa se simta stingher, in timp ce un filozof al lumii spunea ca reprezinta o binecuvantare „sa mori la momentul potrivit”.
Nici decesele celor dragi care sunt inaintati in varsta nu trec fara sa lase urme, dar cele mai adanci traume lasa decesul unui apropiat departe de tara, daca acesta nu este adus aici, sa fie privegheat, plans si inmormantat crestineste.
Ideile de instrainare si de moarte topesc sufletul apartinatorului de durere.
De cand au inceput romanii sa plece masiv in strainatate, sa lucreze acolo, sa studieze acolo, au aparut firmele de repatriere decedati care ajuta:
- Apartinatorii sa isi aduca mortul acasa si sa isi indeplineasca datoriile morale fata de el. Stiu parinti care nu si-au gasit linistea la gandul ca au pierdut copilul printre straini si nu stiu nici unde ii este mormantul. E cumplit pentru un parinte sa ii moara copilul, dar si mai cumplit este sa stie ca nu l-a putut aseza intr-un mormant in locul in care a vazut lumina zilei, in spatiul iubit si cunoscut.
- Multi spun ca nu mai aude si nu mai vede, dar merita sa primeasca omagii postume, sa i se aduca flori si lumea sa mangaie sicriul in semn de multumire. Fiecare a facut in timpul vietii si fapte rele, dar si fapte notabile pentru care ar fi meritat sa i se sarute mainile in timpul vietii si sa i se umple bratele de flori. Ingroparea acasa, langa familie inseamna intarzierea uitarii. Cineva va veni la cruce, cineva va sapa mormantul si va pune flori si va rosti cu fior numele celui plecat definitiv.
- Vecinii, prietenii, colegii de munca, rudele mai indepartate.
Oamenii au nevoie sa isi ia ramas-bun de la cei care pleaca. Stiu persoane care se simt vinovate cand nu se pot duce la inmormantarea vecinului, a colegului de serviciu, a fostului coleg de scoala.
Firma Repatriere-decedati ia asupra sa intreaga organizare ca datoriile morale sa fie platite si sufletele sfasiate de moartea celui drag sa se linisteasca.
Ce are de facut apartinatorul ca demersul de repatriere sa inceapa in cel mai scurt timp?
- Sa contacteze reprezentantul firmei Repatriere-decedati.ro, sa relateze exact ce s-a intamplat si sa solicite consultanta. Este 100% gratuita si face bine in astfel de momente in care apartinatorul crede ca nu se va descurca si ca nu va supravietui pierderii.
- Sa ceara oferta de pret, in functie de tipul de repatriere dorit: rutiera sau aeriana.
- Sa semneze contract cu firma si sa delege reprezentantii ei sa se ocupe de repatriere.
- Sa se pregateasca sufleteste de intalnire si sa treaca peste aceasta etapa, fiindca ne nastem individual si murim pe rand. Moartea unei persoane este ca si cum dintr-o padure deasa, uriasa se frange o ramurea, dupa cum s-a exprimat metaforic Eminescu.
Ce are in schimb firma de pompe funebre de facut ca toti cei care se aflau in universul defunctului sa ii aduca omagiile postume care i se cuvin?
-Sa pregateasca documentele care permit repatrierea. Este mult de alergat si daca nu ar fi experienta si colaboratorii din tarile respective totul ar decurge anevoios.
-Pregatirea defunctului pentru o calatorie asa de lunga. Dupa toaletare, urmeaza imbalsamarea obligatorie, imbracarea, aranjatul parului si al unghiilor, machiajul facila, menit sa redea trasaturile din timpul vietii.
-Manipularea decedatului, asezarea lui corecta in cele doua sicrie. Decedatul este asezat in sicriul de zinc, apoi in cel de fier si capacul este sigilat la plecare. In costul total al repatrierii intra toate aceste operatiuni, plus placuta de identificare si crucea, avand gravate: numele si prenumele decedatului, data nasterii si data morții.
-Transportul decedatului in tara cu masini funerare puse la punct, conduse de soferi care stiu sa se comporte adecvat momentului.
Drumul din Franta, din Belgia, din Spania spre Romania este lung, dar trebuie parcurs ca defunctul sa ajunga aici unde ii sunt radacinile, unde este asteptat sa i se aduca flori frumoase, sa se verse lacrimi pentru el si sa fie aplaudat la scena deschisa.
Maini incremenite pe piept si lume multa, flori si miros de ceara curata…
Cel care are apartinatori ii va fi dus numele mai departe si va trai in fiecare dintre ei prin amintirile sadite in sufletele lor.
Chiar si oamenii fara apartinatori, singuri pe lume, au parte si ei de o ceremonie care sa le marcheze sfarsitul vietii pe acest pamant.
Repatriere-decedati manifesta maxima empatie fata de cei care au pierdut oameni dragi dincolo de hotarele tarii, la mii de kilometri, dar si fata de cei care au nevoie de ajutor aici, in tara.
Omenia incepe acolo unde se manifesta sentimentul grijii si respectului fata de cei care fac parte din universul apropiat, grija fata de cei vii si respectul fata de cei morti.
Legea omeniei nu admite ca un om sa fie ingropat departe de ai lui, iar mormantul sau sa nu fie vizitat de nimeni!
