Cancerul pulmonar reprezinta una din principalele cauze de mortalitate datorata neoplaziilor, atat in cazul barbatilor cat si al femeilor.
Prevalenta lui este depasita doar de cancerul de prostata si de cancerul mamar, insa mortalitatea prin cancerul pulmonar nu este inca surclasata de nici o alta malignitate.
Cancerul pulmonar este o afectiune ce se caracterizeaza, ca si alte neoplazii, prin cresterea necontrolata a celulelor in interiorul plamanilor. Aceste celule formeaza in final o masa tumorala care se diferentiaza de parenchimul sanatos inconjurator.
Astfel de tumori sunt periculoase prin faptul ca determina un “furt” cronic de oxigen si substante nutritive, spoliind organismul de ele, dar si prin faptul ca exercita o compresie pe structurile sanatoase din jur. In plus, celulele neoplazice pot metastaza, determinand extinderea cancerului la structuri aflate la distanta de sediul principal.
Spre deosebire de majoritatea altor tipuri de cancer, ale caror cauze sunt adesea necunoscute, cauza principala a cancerului pulmonar este reprezentata, la peste 90% dintre pacienti, de fumat. Corelatia dintre cele doua (fumat si cancer) a fost descoperita inca din anii 1950.
In randul barbatilor fumatori riscul de aparitie a cancerului pulmonar este de 17%, in timp ce in randul femeilor fumatoare este de 12%. Specialistii estimeaza ca un individ care fumeaza mai mult de un pachet de tigari pe zi are un risc de a dezvolta cancer pulmonar de 20 – 25 de ori mai mare comparativ cu un nefumator.
Daca persoana renunta la fumat, riscurile de aparitie a cancerului se reduc treptat in timp, insa destul de greu. Se pare ca abia dupa 15 ani de abstinenta totala de la fumat riscurile de aparitie a cancerului incep sa devina similare cu cele ale unui nefumator, insa ele se reduc la 2% doar dupa 30 de ani de la abandonarea fumatului.
In primii 10 ani riscurile se mentin insa foarte ridicate. Fumatul pipei, sau al trabucurilor este si el un important factor de risc, insa nu la fel de semnificativ precum fumatul tigarilor obisnuite. Fumatul pipei este mai frecvent asociat aparitiei cancerului de buza. Aproximativ 85% din totalitatea cancerelor pulmonare apar la fumatori sau la fumatorii care intre timp au abandonat acest viciu.
Cei mai importanti factori de risc care influenteaza aparitia acestui tip de cancer sunt:
– Numarul tigarilor fumate;
– Varsta la care individul s-a apucat de fumat;
– Perioada de timp in care a fumat (sau de cat timp s-a lasat de fumat);
– Continutul in nicotina al tigarilor fumate.
Cancerul, indiferent de tipul sau particular, este datorat actiunii carcinogenilor, acestia modificand profund modul in care organismul isi regleaza procesele interne, inclusiv proliferarea si diferentierea celulara. Fumul de tigara contine peste 300 de substante chimice, foarte multe dintre acestea (aproximativ 40) fiind incriminate si recunoscute drept carcinogeni directi.
Dintre acestea, hidrocarburile poliaromatice si nitrozaminele se pare ca pot influenta in mod direct AND-ul. De asemenea, benzopirina poate induce mutatii in numeroase gene implicate in supresia tumorilor. Daca aceste gene sunt lezate, este afectata capacitatea organismului de a face fata modificarilor premergatoare dezvoltarii tumorilor.
Simptomatologie
Aproximativ o patrime din totalitatea pacientilor nu prezinta simptome sugestive in momentul in care se stabileste diagnosticul de cancer pulmonar. In aceste cazuri cancerul este diagnosticat prin efectuarea de radiografii sau tomografii computerizate (CT) pentru alte probleme de sanatate.
Restul pacientilor (3/4) au anumite simptome, chiar daca unele sunt nespecifice, care ii determina sa se adreseze medicului. Simptomele aparute pot fi consecinta a tumorii pulmonare primare, care poate determina compresiune locala sau se poate extinde prin metastazare in restul organismului. In anumite cazuri tumora primara nu are localizare pulmonara, ci aceasta apare secundar, din acest motiv tabloul clinic putand varia foarte mult, de la pacient la pacient.
Simptomele cancerului pulmonar sunt clasificate ca fiind simptome induse de tumora primara, induse de invazia locoregionala, aparute prin metastazare sau datorate unei productii hormonale ectopice anormale.
Simptomele cancerului pulmonar primar includ:
– Tuse: tusea poate ridica probleme si daca apare brusc, la un fumator cronic, si daca isi modifica principalele caracteristici (daca devine mai violenta, mai chinuitoare, mai frecventa, daca isi modifica tonalitatea). O tuse ce nu dispare in timp trebuie sa fie un semn de alarma pentru pacient si acesta ar trebui sa se prezinte la medic pentru investigarea originii ei;
– Hemoptizie (expectoratia sangvinolenta sau franc hemoragica) apare la un procent semnificativ din pacienti si poate fi chiar primul simptom sau cel care, prin spectaculozitatea lui, trimite pacientul la un specialist. Cantitatea de sange expectorat nu este foarte importanta, deci, chiar daca sunt doar striuri sangvinolente pacientul trebuie sa fie alarmat;
Wheezing apar ca urmare a obstructii determinate de tumora sau poate sa apara ca urmare a inflamatiei interstitiale care insoteste evolutia neoplaziei;
– Dureri toracice apar la 1/4 din bolnavi. Durerea este adesea cronica, surda si se localizeaza difuz, fiind datorata afectarii, prin invazie tumorala, a structurilor din jurul plamanilor;
– Dispneea poate sa fie cauzata de tumora in sine, care prin dimensiunile ei ajunge sa realizeze o compresie pe structurile arborelui respirator, insa poate fi cauzata si de revarsatul pleural sau de extinderea si invadarea parenchimului pulmonar, functionalitatea acestuia fiind compromisa;
– Infectii repetate pulmonare si de tract respirator superior, cum ar fi pneumonii sau bronsite, pot reprezenta un semnal de alarma sugestiv pentru cancerul pulmonar. Un procent relativ crescut din adenocarcinoame sunt localizate periferic, ceea ce se traduce clinic prin aparitia, pe langa simptomele enuntate, si a revarsatului pleural si a durerii toracice foarte intense datorate infiltrarii neoplazice a pleurei si a peretelui toracic.
Simptomele datorate extinderii locoregionale a tumorii sunt, cel mai frecvent, reprezentate de:
– Obstructie de vena cava superioara;
– Paralizie de nerv laringeu recurent;
– Paralizie de nerv frenic (determina paralizia diafragmei);
– Exercitarea de presiune si compresie pe plexul nervos simpatic, determinand instalarea sindromului Horner;
– Disfagie datorata extinderii tumorii si comprimarii esofagiene pe care aceasta o exercita;
– Pleurezie;
– Compresie de cai respiratorii superioare.
