Lacrimile care ne curg pe obraji atunci cand suntem coplesiti de emotii nu sunt lipsite de semnificatie. Acest fenomen, care este atat biologic, cat si neurologic si social, scoate in evidenta mult mai mult decat simple picaturi de apa sarata. De ce ne curg lacrimile cand plangem? Citeste mai departe pentru a afla.

Cand plangem, ochii nostri se umplu de un lichid plin de semnificatie. Tristetea, bucuria, furia sau durerea fizica pot activa un mecanism biologic precis, declansand un flux de lacrimi. Acest lucru se poate intampla sub privirile uimite ale unor martori sau singur intr-un colt al camerei sau chiar in aer liber! Dar ce se intampla exact in corpul nostru in acel moment? In orice caz, stiinta ne arata ca aceste lacrimi nu sunt lipsite de importanta. Si asta vei descoperi in acest articol. Pentru a intelege mai bine, sa ne cufundam in universul fascinant al sistemului lacrimal.

De ce producem lacrimi in fiecare zi, chiar si fara sa plangem?

Ochii nostri secreta lacrimi in permanenta. Aceasta productie continua este indispensabila pentru buna lor functionare. Este vorba de lacrimi bazale, un fluid compus in principal din apa, saruri minerale, proteine, mucus si enzime antimicrobiene. Aceste lacrimi formeaza un film lacrimal distribuit la fiecare clipire a pleoapelor pentru a hidrata, proteja si hrani suprafata oculara, impiedicand-o sa se usuce. Glandele lacrimale, situate in partea superioara externa a fiecarui ochi, filtreaza sangele nostru pentru a crea acest lichid, ceea ce explica salinitatea acestuia. Cand un corp strain (praf, ceapa, fum) irita ochiul, lacrimile reflexe preiau controlul. Produse in cantitati mai mari, acestea au rolul de a elimina rapid iritantul. Aceste lacrimi sunt de obicei absorbite de un sistem de drenaj intern care le conduce spre nas, explicand de ce poate curge in acelasi timp cu ochii.

De ce emotiile provoaca lacrimi?

Plansul din cauza unei emotii este un fenomen specific speciei umane, potrivit dr. Antoine Brézin, oftalmolog la Spitalul Cochin. In timpul unui episod de tristete, furie sau chiar bucurie intensa, sistemul limbic (regulatorul emotiilor noastre) trimite semnale sistemului lacrimal prin intermediul unui neurotransmitator, acetilcolina. Aceasta interactiune stimuleaza glandele lacrimale, care incep sa produca o cantitate masiva de lacrimi: uneori mai mult de o ceasca de cafea in cateva minute, mult peste ceea ce poate contine ochiul. Aceste lacrimi emotionale, sau psihogene, se disting de celelalte tipuri prin compozitia lor: contin mai multe proteine, hormoni de stres si chiar analgezice naturale, cum ar fi leucina encefalina, ceea ce ar putea explica de ce ne simtim usurati dupa ce plangem.

Plansul are o functie sociala sau personala?

Lacrimile nu sunt doar o manifestare fiziologica. Ele sunt, de asemenea, un semnal social puternic. Incetinind caderea lor pe obraz, vascozitatea lor crescuta atrage atentia si permite celorlalti sa interpreteze suferinta sau emotia resimtita. Chiar si in absenta spectatorilor, plansul are o semnificatie: actioneaza ca un mesaj adresat siesi, o forma de auto-consolare. Un bun exemplu in acest sens este sa te imbratisezi sau sa te invelesti intr-o patura cand plangi. Dar aceasta comunicare vizuala nu este perceputa in acelasi mod de toata lumea. Modul in care sunt percepute lacrimile depinde de normele culturale, de gen, de culoarea pielii sau de statutul social. In unele cazuri, ele pot trezi compasiune sau empatie; in altele, pot genera dispret sau chiar sanctiuni.

Ce ne dezvaluie lacrimile despre limitele noastre emotionale?

Lacrimile apar adesea atunci cand cuvintele nu mai sunt suficiente. Ele apar in momentele in care individul ajunge la un punct de ruptura emotionala. Este ceea ce ce unii specialisti numesc „o trecere” mai degraba decat un blocaj. O durere atat de intensa incat nu poate fi exprimata verbal devine vizibila prin lacrimi. Acest fenomen este comparabil cu ceea ce simtim atunci cand avem „un nod in gat”: muschii incearca sa ramana deschisi pentru a lasa aerul sa treaca in ciuda emotiei, provocand o senzatie de obstructie. Astfel, lacrimile devin revelatoare puternice: ele exprima vulnerabilitatea, frumusetea, pierderea, furia, uneori chiar si uimirea fata de o nastere sau o opera de arta. In toate cazurile, ele marcheaza limita a ceea ce suntem capabili sa retinem sau sa spunem si ne reamintesc ca corpul nostru stie, uneori mai bine decat cuvintele noastre, ceea ce simtim profund.